Clepsidra, instrument de masurare a timpului antic si modern

Primele instrumente de masurare a timpului au fost clepsidrele, ce functionau cu nisip, apa, praf de coaja de ou sau marmura sfaramata foarte fin.

Desi sunt indicii privind utilizarea clepsidrei de catre popoarele antice, prima atestare a existentei clepsidrei apare intr-o pictura a pictorului italian Ambrogio Lorenzetti din 1328.

Clepsidra este alcatuita din doua incinte din sticla,  una deasupra celeilalte, conectate printr-un tub subtire.

Una dintre incinte este umpluta cu nisip, ce se scurge in cea de-a doua cu o viteza relativ constanta.

Dupa ce acesta s-a golit, clepsidra poate fi intoarsa pentru a masura o perioada de timp egala.

Ca simbolistica, clepsidra poate arata curgerea implacabila ar vietii, precum si  o posibilitate de rasturnare a timpului, o întoarcere la origini. Forma clepsidrei, cu cele doua compartimente ale sale, evoca raportul dintre entitatile sus-jos.