Sistemul bianual de modificare a orei exacte a fost supus unui proces de consultare atat din partea cetatenilor din statele membre, cat si a expertilor, fiind luate in calcul toate consecintele ce vor deriva ulterior renuntarii la orare diferite in peroadele de vara si de iarna.
Consultarea publica a generat aproximativ 4,6 milioane de raspunsuri, dintre care 84% au fost in favoarea intreruperii modificarilor bianuale ale orei exacte, in timp ce 16% au dorit sa le pastreze. Rezultatele sondajului a fost integrat intr-un raport ce a fost prezentat public.
Prin urmare, Comisia Europeana a analizat dovezile disponibile, care indica importanta de a avea norme armonizate in acest domeniu, pentru a asigura o functionare adecvata a pietei interne. Initiativa a fost sustinuta si de Parlamentul European, precum si de alti factori implicati (de exemplu, sectorul transporturilor).
Decizia finala se afla acum la Consiliul Uniunii Europene si la Parlamentul European. Acestea vor trebui sa ajunga la un acord, inainte ca propunerea sa poata avea efect juridic.
La 26 martie 2019, Parlamentul European si-a adoptat pozitia cu privire la propunerea Comisiei, decizand oprirea modificarilor orarului sezonier incepand cu anul 2021. Consiliul nu si-a definitivat inca pozitia.
Evolutia istorica
Tarile europene au introdus ora de vara si iarna in secolul trecut pentru a economisi energie, in special in perioadele de razboi sau in timpul crizei petroliere din anii ’70. Incepând cu 1980, UE a adoptat treptat legi care au stopat programele divergente ale modificarilor ceasului national.
Din 2001, orarul de vara ale UE sunt reglementat de Directiva 2000/84 / CE, care stabileste obligatia tuturor statelor membre de a trece la ora de vara in ultima duminica a lunii martie si de a reveni la ora standard („ora de iarna”) in ultima duminica a lunii octombrie.
In prezent, exista trei zone orare standard in UE: Ora Europei de Vest (Irlanda, Portugalia, Marea Britanie), Ora Centrala Europeana (17 state membre) si Ora Europei de Est (Bulgaria, Cipru, Estonia, Finlanda, Grecia, Letonia, Lituania si România).