Timpul s-a oprit acum 200 de ani … apoi a fost repornit, s-a oprit din nou si a fost resetat. Este vorba de inventarea cronometrului.
In 1816, Louis Moinet a creat un dispozitiv cunoscut sub numele ”al treilea contor” (compteur de tierces ). De atunci a inceput epoca cuantificarii timpului. Aparitia acestor contoare mici nu numai ca a avut un impact profund asupra vietii noastre de zi cu zi, dar a schimbat insasi perceptia timpului.
Un cronometru este un ceas portabil, care numara secundele sau fractiunile de secunda, astfel incat acestea sa poata fi inregistrate cu acuratete. De aceea, cronometrele sunt considerate a fi o forma de cronograf. In greaca „chronos” inseamna timp, iar „graph” inseamna scris, iar cand ne referim la ceasuri, acestea includ complicatii precum cronometre si cronografe.
Primul prototip al cronometrului a fost facut de maestrul Samuel Watson, in 1690, pentru medicul englez Sir John Floyer. Acest „ceas medical pentru masurarea pulsului” era dotat cu o parghie, care atunci cand era apasata ceasul se oprea. Acest procedeu ii permitea medicului sa masoare cu precizie rata pulsului.
Cronometre sunt peste tot in lumea moderna, disponibile la ceasurile digitale si aplicatiile smartphoanelor. Dar mai ales aviatorii au nevoie de ele. Fara cronometre, aviatorii ar fi comis accidente grave, nemaivorbind de astronauti.
Istoria este rescrisa
Principalul pretendent la titlul de inventator a fost Nicolas Mathieu Rieussec de France, care a creat in anul 1821 un cronometru pentru regele Ludovic al XVIII-lea. Majestatea Sa era pasionat de cursele de cai si si-a dorit un ceas care i-ar permite sa inregistreze cat dureaza o cursa, asa ca Rieussec a venit cu „cronograful” lui care atunci cand era dotat cu o penita de stilou ce repartiza cerneala pe o banda de hartie in jurul jantei din cadran la intervale de pana la o zecime de secunda.
Cronograful lui Rieussec a functionat suficient de bine, iar mecanismul lui a fost primul care a devenit disponibil comercial. Au existat doi sau trei rivali contemporani la titlul de initiator. Dar in luna mai 2012, la o licitatie de la Four Seasons Hotel des Bergues, din Geneva, a aparut ceva ce era gata sa rescrie istoria.
Ceasul era mare, de argint si era un ”al treilea contor” sau „numaratorul treimilor” facut de Louis Moinet la Paris, care a semnat dispozitivul. Semnele distinctive de sustinere dateaza din 1816, iar pretul estimat a fost de la 3.300 la 5.400 dolari americani. Spre surprinderea casei de licitatie, Jean-Marie Schaller, CEO al companiei moderne Moinet, a cumparat ceasul cu 67.443 de dolari.
Cronometrul lui Louis Moinet nu numai ca a fost cu cinci ani mai vechi decat cronograful lui Rieussec, dar a fost mult mai avansat. In timp ce cronograful arata ca un ceas de trasura, compteur de tierces al lui Moinet arata ca un ceas de buzunar si avea caracteristici care nu s-au reinventat timp de zeci de ani sau chiar un secol mai tarziu.
Astfel, cronograful lui Louis Moinet poate revendica titlul de primul cronometru, iar in acest an face aniversarea de 200 de ani.
Unul dintre motivele pentru care compteur de tierces a fost necunoscut pana in 2012 este ca creatorul sau a fost un profesor absent si neatent. Nascut in 1768, Louis Moinet si-a castigat reputatia ca sculptor si pictor si a crescut pana la pozitia de profesor de Arte Plastice la Luvru, dar adevarata sa pasiune a fost orologeria.
Moinet a lucrat cu mai multi ceasornicari elvetieni celebri ai timpului si a dezvoltat o serie de ceasuri pentru activitatile maritime si astronomice. In plus, el a facut ceasuri pentru marile personalitati ca Napoleon Bonaparte, tarul Alexandru I al Rusiei, presedintii SUA Thomas Jefferson si James Monroe, regele George IV al Angliei, regele din Napoli, maresalul Murat si pentru maresalul Ney al Frantei. Iar in 1848, el si-a terminat cartea sa intitulata Traité d’Horlogerie, care este, in continuare, considerata a fi una dintre marile opere de orologerie.
Un lucru frustrant este faptul ca Moinet a murit la varsta de 85 de ani si nu a reusit sa scrie despre cel de-al treilea contor al lui, pe care l-a dezvoltat inca din 1815 ca instrument de masurare a evenimentelor astronomice.
Facut din alama aurita si mata, compteur-ul lui Moinet este o capodopera, care combina tehnologia cu metale si pietre pretioase precum rubine, platina si argint.