Israelul a decis trecerea la ora de iarna pe data de 2 septembrie, pentru o corelare a programului cu „Slihot” (rugaciunile inainte de rasarit, din saptamana anterioara Anului Nou evreiesc, de Ziua Ispasirii – Yom Kippur).
Decizia nu a fost pe placul palestinienilor, care s-au aratat iritati de schimbarea orei mai devreme, doar pentru a multumi evreii. Acest lucru a dus la tensiuni inainte ca palestinienii si evreii sa faca pace.
Data si ora semnarii acordului de pace Sharm el-Sheikh este considerata de palestinieni 5 septembrie 1999, dupa miezul noptii, pe cand un israelian ar spune 4 septembrie, dupa 11 noaptea.
“Am cazut de comun acord ca aceasta ceremonie sa inceapa la 8:00 si ei au intrebat: „A noastra sau a voastra?”. Dror a replicat: “Dupa cum am stabilit, a noastra!” Apoi a trebuit sa organizam o alta intalnire a oficialilor, mai devreme, tot in acea dupa-amiaza si a trebuit sa facem si ultimele aranjamente. Ei au propus ora 5. Noi am intrebat: “Conform ceasului nostru sau al vostru?”. Ei au replicat: “Al nostru.” Asa ca am stabilit. Urmau sa fie semnate doua acorduri la doua ore diferite. Procesul de pace urma sa fie salvat prin cele doua intalniri”, a rememorat un oficial israelian.
Chiar in ziua semnarii tratatului de pace de la Sharm el-Sheikh, doua masini-capcana au explodat simultan in doua orase diferite din Israel – aparent pentru ca militantii islamici sa aiba timp sa plece de la masa tratativelor. Singurii morti au fost insa doar cei trei arabi din Israel care conduceau autoturismele.
Teoria publicata de politisti ar fi ca israelienii din masini au setat explozia masinilor in functie de ora de iarna, in timp ce palestinienii se orientasera dupa ora de vara. Masinile au parut sa se indrepte spre o zona aglomerata dar pana la urma au explodat intr-o zona in care nu erau persoane. Rezultatul: Teroristii, in incercarea sa isi omoare tintele s-au sinucis, atunci cand bomba s-a detonat cu o ora mai devreme.