Desi sunt indicii privind utilizarea clepsidrei de catre popoarele antice, prima atestare a existentei clepsidrei apare intr-o pictura a pictorului italian Ambrogio Lorenzetti din 1328.
Clepsidra este alcatuita din doua incinte din sticla, una deasupra celeilalte, conectate printr-un tub subtire.
Una dintre incinte este umpluta cu nisip, ce se scurge in cea de-a doua cu o viteza relativ constanta.
Dupa ce acesta s-a golit, clepsidra poate fi intoarsa pentru a masura o perioada de timp egala.
Ca simbolistica, clepsidra poate arata curgerea implacabila ar vietii, precum si o posibilitate de rasturnare a timpului, o întoarcere la origini. Forma clepsidrei, cu cele doua compartimente ale sale, evoca raportul dintre entitatile sus-jos.