Ora exacta
Nov 082015
 

repere istorice ora exactaPrimele ceasuri mecanice au fost in mare parte realizate de fierari si lacatusi, mestesugari ce aveau experienta necesara in lucrul cu metalele. Aceste artizani ai orei exacte au fost in mare parte din Tarile de Jos, Italia si Franta.

Transportul primului ceas ce a fost vandut de catre europeni in Asia a fost inregistrat in anul 1338 in documentele vamale ale unei nave venetiene care se deplasa in India, la Delhi.

Cand si cum au aparut breslele fabricantilor de ceasuri

De la inceputurile sale si pana in prima parte a secolului XX, ceasul era realizat in intregime de catre un singura persoana. In timpul secolului al XVII-lea, specialistii ce produceau ceasuri s-au organizat in bresle. Au luat astfel nastere centre de realizare a ceasurilor in Augsburg, Nürnberg, orasele franceze Blois si Lyon si, mai tarziu, la Paris, Londra si Geneva.

La inceput, au fost produse pe scara larga ceasuri publice, cum ar fi cea de la Manastirea Cluny sau celebrul ceas astronomic la Catedrala din Strasbourg. Mai tarziu, au aparut ceasuri de mai mici dimensiuni, transportabile, urmate de primele ceasuri-pendul de precizie, ce dateaza din jurul anului 1660. Pretul prohibitiv le facea insa un obiect de lux, ce aparea doar in casele nobilimii, ale clasei de mijloc bogate sau a clerului. Acelasi lucru a fost valabil si in ceea ce priveste ceasurile scumpe de buzunar, a caror inventie este atribuita lui Peter Henlein din Nuremberg, in anul 1554, desi alti istorici afirma ca ceasurile de buzunar existau deja la inceputul secolului 16. Ca efect imediat, au fost inregistrate multiple comenzi de la case regale, persoane cu titluri nobiliare si burghezi care au cumpart astfel de produse.

Declin pe piata orei exacte

In a doua jumatate a secolului XVI, tulburarile politice si conflictele religioase au intrerupt dezvoltarea industriei orologeriei, aflata in plin avant. Acest lucru a fost accentuat de regulile restrictive stabilite de breslele ce fabricau ceasuri. Conditiile impuse si controalele stricte de calitate au fost destinate promovarii concurentei, dar s-au dovedit mai curand a fi un obstacol in calea inovarii. In multe cazuri, mesterilor nu li sa permis sa angajeze mai mult de doi ucenici, iar utilizarea de noi tehnici nu a fost acceptata. Dezvoltarea de noi produse a fost ingreunata si de regulile stricte de conduita a breslelor.

Ceasuri lasate mostenitorilor prin testament

Noile bresle din industrie, care au aparut in a doua jumatate a secolului XIX, au continuat sa insiste asupra unui control strict de calitate, dar inovatiile si noile metode de productie au fost tolerate.
Cu toate acestea, pana si in a doua jumatate a secolului XX, ceasurile erau inca un lux costisitor. Cu cat este mecanismul era mai complex si mai precis, cu atat pretul acestuia era mai mare. Ceasurile se vindeu cu confirmarea ca vor putea fi folosite si de catre mostenitorii celui care il cumparat, cu acelasi grad de precizie.

Japonia lanseaza primele ceasuri cu cuart 

Strategia pusa in aplicare de catre japonezi, dupa inventarea ceasului cu cuart, poate constitui un reper pentru modul de fabricatie si export al Japoniei in perioada post-razboi. Ceasuri de cuart au fost, de asemenea, fabricate in Elvetia, dar fiecare fabrica a facut toate piesele necesare – intre 150 si 180 – de la suruburi si pana la roti dintate. Ca rezultat, au fost produse doar serii mici.

Articol redactat cu sprijinul nawcc.org

Share/Bookmark

 Leave a Reply

(required)

(required)

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>