Ora exacta
Jul 232014
 

ora exacta frantaMuzeul National de Istorie a Romaniei (MNIR)  verniseaza expozitia temporara „GENIO GALLICO. Ceasuri istorice franceze din colectii muzeale romanesti”.

Expozitia este deschisa la Muzeul National de Istorie a Romaniei in perioada 23 iulie – 31 august 2014 si poate fi vizitata de miercuri pana duminica, in intervalul orar 10.00 – 18.00.

Evenimentul are loc sub patronajul Ministerului Culturii, in colaborare cu Muzeul National Peles, Muzeul National Cotroceni, Muzeul National de Arta al Romaniei, Muzeul Ceasului „Nicolae Simache”, Ploiesti si Muzeul Municipiului Bucuresti.

Vernisajul expozitiei are loc miercuri, 23 iulie 2014, incepand cu ora 13.00, la sediul MNIR, din Calea Victoriei nr. 12, Bucuresti si se va tine in prezenta Excelentei Sale, Domnul François Saint-Paul, Ambasador Extraordinar si Plenipotentiar al Frantei in Romania si a Domnului dr. Ernest Oberländer-Tarnoveanu, Director general al Muzeului National de Istorie a Romaniei.

In expozitia dedicata orologeriei franceze veti putea admira piese incadrate cronologic in secolele XVIII-XIX, semnate de importanti ceasornicari francezi: Abraham-Louis Breguet, Julien Le Roy, Charles Oudin, s.a. apartinand M.N.I.R. si partenerilor/ colaboratorilor Muzeul Ceasului „Nicolae Simache” din cadrul Muzeului Judetean de Istorie si Arheologie Prahova, Muzeul National Peles, Muzeul National de Arta al Romaniei, Muzeul National Cotroceni, Muzeul Municipiului Bucuresti.

Industria de ceasuri din Franta a inceput relativ devreme, dezvoltandu-se armonios, atat din punct de vedere tehnic, cat si ca rafinament. Tinand pasul cu descoperirile fizice si matematice care pot fi aplicate in orologerie pentru a obtine instrumente de masurat timpul mai performante si cu o acuratete mai mare, Franta ramane insa „casa” celor pentru care rafinamentul piesei bate calitatile tehnice. Introducerea emailului in decorarea carcaselor (secolul XVII) reprezinta un nou prilej pentru ca mesterii francezi sa-si probeze talentul, simtul artistic si, nu in ultimul rand, fantezia.

Istoria orei exacte in Romania si in lume

Insa revocarea edictului de la Nantes si sistemul rigid de organizare a manufacturilor au dus la un regres al industriei orologeriei. Numerosi ceasornicari protestanti au parasit tara punandu-si talentul in slujba noilor lor state: Anglia si Elvetia. Cu toate acestea, Franta va excela in decoratia carcaselor, prelucrate in tehnici consacrate de bijutieri. Se dezvolta astfel, profesii conexe ceasornicariei: gravura, tehnica emailului, orfevraria.

Acest accent pus pe functia decorativa a ceasului a dus la o noua crestere a cererii, mai ales din partea unei clientele alese: membrii familiei regale si ai marii nobilimi franceze. Cu timpul, mai ales incepand cu domnia regelui Ludovic al XV-lea, accentul incepe sa se deplaseze si inspre calitatea si precizia mecanismelor, fara a se pierde din vedere calitatile artistice. „Curtea” Frantei incepe sa patroneze aceasta noua industrie, multi ceasornicari primind titlul de Horloger de la Roi.

Un alt moment important in istoria orologeriei franceze o reprezinta crearea atelierului lui Frédéric Japy in Montbéliard, atelier specializat in componente pentru ceasuri (1773). Astfel, Frédéric Japy a schimbat radical modul in care s-au produs ceasurile (numarul de pasi si operatiuni in producerea unui ceas a fost astfel redus la jumatate, toate piesele fiind create si asamblate in acelasi loc), iar manufactura lui a revolutionat industria orologeriei. Dar, din pacate, sfarsitul secolului al XVIII-lea aduce cu sine o noua decadere a industriei orologeriei din Franta, odata cu caderea monarhiei Bourbonilor. Multi dintre ceasornicarii celebri ai epocii aleg calea exilului, in timp ce opera celor ramasi este puternic influentata de evolutia climatului politic.

Alaturi de Paris, Besançon-ul a fost „inima si sufletul orologeriei franceze”. Va deveni un important centru al industriei orologeriei abia la sfarsitul secolului al XVIII-lea, cand are lor o migratie inversa, ceasornicari elvetieni stabilindu-se aici si fondandu-si ateliere. In 1872 Besançon-ul controla deja 99,63% din productia de ceasuri a Frantei, capatand astfel denumirea de „capitala ceasurilor”. Evolutia orasului si a firmelor de orologerie continua pana la inceputul deceniului sapte al secolului trecut, cand aparitia ceasului cu cuart (1971) si criza petrolului au aruncat Besançon-ul intr-o criza economica fara precedent. Astazi Besançon-ul nu mai este cunoscut ca o „capitala a orologeriei”, ci mai mult ca o „capitala a timpului”.

Share/Bookmark

 Leave a Reply

(required)

(required)

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>